Poarta visului

Ne maturizam,totul devine mai clar,mai dur,micul copil din noi intelege si el ca minuni si magie nu exista.Prin lipsa miracolului viata nu mai are  acea nuanta.Soarele se retrage,peste pamant se lasa intunericul sumbru si  infricosator,dar tot o data atat  de atragator.Linistea mortala ma apasa pe umeri,mii de ganduri imi trec prin cap.Incep sa-mi  amintesc de persoana care doresc so am alaturi,so strang in brate,dimineata sa ma  trezesc vazandu-i chipul.Insa realizez ca totul ce mi-a  ramas  este nisipul ce se spulbera prin palme,am senzatia ca se scurge sangele din vene.Raman cu acel chip de inger  care imi aduce doar durere si ma  distruge.Insa mai am si speranta,caci ea moare ultima,am si visele pe care nimeni nu mi le poate fura,sunt doar ale  mele,acolo pot face orice,pot fi cu orcine as dori.Cad in bratele  lui Morfeu,el imi deschide  poarta catre acea lume a visului,unde orice este posibil,unde o gasesc pe EA,cu chip blajin si dulce,privire imi strabate inima,sunt atras de lumina ei……Incerc sa ma  apropii,dar fiecare pas mi se da cu greu,insa nu pot rezista,nu pot  rezista,doresc so strang in brate,macar pentru o secunda,mai fac un pas,inca unul,ma apropii de EA…….insa pamantul de sub picioare dispare,cad intr-un abis infernal…..Ma trezesc intelegand ca nici o data nu voi mai reusi so am in bratele  mele….pana si invis EA ramane pentru mine  doar un chip din trecut ce ma omoara in prezent!